Curtea de Arges

Dupa documente si inscriptii, ca si din marturiile sapaturilor arheologice, istoria acestui stravechi tunut voievodal, chiar daca nu consemneaza data precisa cand s-au grupat aici primele centre locuite, face insa dovada ca: aceste centre s-au dezvoltat indeajuns de repede, pentru ca, pe la jumatatea veacului al XIV-lea, sa ateste deopotriva cu existenta unui Scaun Domnesc, si pe aceea a unei insemnate organizari bisericesti. Astfel asociate, tăria statala si cea religioasa impodobesc valea Argesului cu fapte de arme si locasuri de inchinare, care-i pastreaza intacta functia ei spirituala, chiar atunci cand capitala se muta la Targoviste.

Dintre monumentele care au fost faurite de-a lungul veacurilor, din cate au impodobit Argesul voievodal, de buna seama ca biserica inaltata de Neagoe Basarab(1512-1521) este cea mai valoroasa constructie de arta si arhitectura bisericeasca. Motivele care l-au determinat pe evlaviosul domn sa ridice acest sfant locas sunt marturisite in slovele pisaniei, ce se afla asezata pe fatada de apus in partea dreapta a intrairii in pronaos, care glasuieste:

„Adusu-mi-am aminte domnia mea, cum ca multi imparati intru imparatiile acestea s-au salasluit, ci putini pe cea cereasca imparatie o au mostenit. De aceia dar iata si eu m-am sarguit nu numai a carmui aceasta imparatie, ci si a iubi pre Domnul din tot sufletul, fapte bune facand. Drept aceia am recunoscut si noi ca acesti fosti inaintea noastra stapanitori,,acestea ascultandu-le s-au fericit, lasand desertaciunile pamantesti pamantenilor, iara pentru ei imparatia cerului dobandind...

Aceste dar, vazandu-le si noi, si de dorinta si osardie fiind condusi catre sfintele si dumnezeiestile biserici a le zidi, inalta si infrumuseta, precum le-au durat si inaltat si infrumusetat, facandu-se ctitori ai nostri intru sfinti raposati mosi si stramosi, întocmai si noi urmand pilda lor, si dorinta si osardie avand catre aceasta sfanta si dumnezeiasca biserica a cinstitei Adormiri a Prea sfintei, curatei si prea binecuvantatei Stapanei noastre de Dumnezeu Nacatoare si pururea Fecioarei Maria, pe care am gasit-o domnia meala Curtea de Arges daramata si neintarita...”

Inceputa in 1514 din vrerea lui Neagoe Basarab de a crea un monument fara seaman de frumos, lucrarile ei s-au incheiat trei ani mai tarziu, asa incat la 7 ianuarie 1517, ctitorul putea chiar sa vorbeasca de „manastirea domniei mele de la Arges” si sa-i harazeasca „vama ce este la Ocna Mica de la Targoviste...”.
O alta pisnie in piatra asezata in anul 1793 pe fatada ei apuseana, deasupra intrarii, mentioneaza si data sfintirii:
„Aceasta sfanta si dumnezeiasca beseareca s-au ridicat din temeleie intru slava si cinstea Adormirii Prea Sfintei Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoare si Pururea Fecioarei Maria, de cel intru sfant Dumnezeu binecredincios Io Neagoe Voievod Basarab si s-au tarnosit la leat 7025(1517) de Prea Sfintitul Patriarh al Tarigradului Kir Theolipt.”

Ascultand nu numai legenda, ci si unele stiri istorice, se pare ca din lipsa de bani, cu toata jertfirea podoabelor Doamnei sale, dar maiales din lipsa de zile, zugravirea bisericii n-a putut fi ispravita inainte de trecerea intru cele vesnice a lui Neagoe Basarab; adevar care reiese si dintr-o alta pisanie , aflata in biserica pe fata dinspre altar a partii superioare a inchipuitei usi de marmura prin care se intra in naos.